Destinul oamenilor cu dizabilități din RM…
Constituția Republicii Moldova stipulează numeroase legi prin care fiecărui individ indiferent de sex, religie, apartenență politică sau multe alte criterii trebuie să i se ofere oportunități egale pentru a se dezvolta ca individ și a participa la viața socială a statului. Toate aceste percepţii utopice ne fac să credem că în societatea noastră totul e bine pus la punct atîta timp cît în vreun cod îţi sunt stipulate drepturile și responsabilitățile. În astfel de cazuri ne imaginăm că dacă drepturile ne sunt violate ne putem adresa la vreo instanţă și cîștiga procesul. Ce se întîmplă dacă cei din jur nu realizează că îţi sunt încălcate drepturile la libera circulaţie, la oportunități egale, învățămînt pentru toţi și multe altele? Cît e de grav cînd tu însuți nu realizezi că viața ar trebui să fie mai bună, dacă statul și noi, membrii societății, am depune efort?
Această dezinformare și lipsă de acţiuni concrete, rezultă în excluderea parţială sau totală din viața activă a persoanelor cu dizabilițăti. De data aceasta vreau să vă vorbesc despre absenţa totală a unor “unelte” necesare pentru respectarea principiului egalității în instituţiile publice și private. Cît de des aţi văzut WC-uri pentru oameni cu dizabilități sau ascensoare în clădirile cu cel puțin 2 etaje?
De fiecare dată, trecînd pe lîngă market-ul din fața casei mele îmi imaginez persoane în cărucioare, stînd la începutul scărilor și uitîndu-se la geamul magazinului în care nici de cum nu pot intra fără ca cineva să-i ia în braţe. Cînd intru în WC-ul liceului meu, mă întreb, cum de invalizii, care sînt pe deplin membrii societății și nici de cum pe o altă treaptă socială din cauza dizabilității lor, se pot descurca? Fiecare din noi își are o parte din vină, acceptăm faptul că cei din scaunul cu rotile sau cu alte probleme de sănătate să stea închiși în casă, să nu iasă afară fără supraveghere, pentru că, într-un fel, ne este milă sau ruşine de ei.
Antreprenorii moldoveni se gîndesc mai întîi la profit și apoi la respectarea normelor morale, etice şi sociale. Nu sînt sigură dacă există vreo lege în privinţa construirii unor facilităţi în fața oficiilor, însă dacă aceasta nu există, situaţia este de o 1000 de ori mai gravă. Cum vaţi simţi dacă aţi fi victima unui accident și ați ramîne fără posibilitatea de a merge pe propriile picioare, fără şansa de a călători prin oraş cu troleibuzul sau alt mijloc de transport public? Cum veţi proceda atunci cînd doriţi un iaurt și nu vă puteţi duce la magazin să-l cumpărați?
Sînt multe lucruri la care ar trebui sa atragem atenţia și încă mai multe probleme de rezolvat, cum ramîne însă cu “vechile lacune” ca și aceasta. Continuăm să fim indiferenţi sau acţionăm și schimbăm destinul oamenilor cu dizabilități din Republica Modova?
Comentarii
Leave a Reply
In colaborare cu:
