La curs au participat reprezentanţi ai diferitor organizaţii neguvernamentale şi jurnalişti, printre care: European Council on Foreign Relations, Internews Egipt, International Media Support din Danemarca etc. .

Printre tematicile care au fost acoperite se regăsesc:

• Managementul proiectelor new media
• Creşterea eficienţei
• Studii de caz pozitive şi negative referitor la campanii prin intermediul blog-urilor şi a social media
• Sesiuni practice referitor la managementul conţinutului, comunicare şi task management
• Şi multe altele

Trainingul a fost organizat de TOL din Cehia.

Autor: Cristian Ziliberberg

Mediapoint, organizaţie din categoria în devenire, a organizat o masă pătrată în care s-a discutat cu Rob Heukels despre subiecte importante pentru organizaţie şi, în pauze, subiecte şi păreri mai puţin formale. Unele idei din analiza pentru organizaţie:

• Cum motivezi oamenii dintr o organizaţie non-profit? « Priveşte în oglindă, ceea ce te motivează pe tine îi motivează şi pe alţii »
• Care sunt subiectele care prind la public? „Se fac focus grupuri cărora li se prezintă produsul după care li se de un anumit tip de întrebări deschise, întrebări la care nu se poate răspunde cu da sau nu”
• Cum să integrezi noi membri în organizaţie? « Mix-ul membrilor este răspunsul, fiecare nou-venit trebuie să aibă un tutore care să-l integreze şi trebuie evitată formarea unui grup în grup »
• Cum să-ţi diversifici produsul media? « Avantajul produselor new media este că ele pot fi utilizate şi prezentate sub mai multe forme dintr-un reportaj filmat pot fi create filmuleţe, articole scrise, analize”

Dupa cum a remarcat şi Rob Heukels, soluţiile cele mai potrivite la multe probleme sunt acelea simple, dezvoltate în ani de experienţă.

“MP e o organizaţie foarte interesantă, ce ne-a inspirat din start. Aici poţi găsi atîta încredere şi spaţiu de gîndire, încît nu te simţi limitat. În MP îţi expui cu uşurinţă părerea şi ideea în care crezi. MP ,pentru mine, e o organizaţie prin intermediul căreia realizăm intovaţii sociale, este un început promiţător cu posibilităţi largi.Mie personal în MP cel mai tare mi-a plăcut colectivul de oameni alături de care lucrez. Este o ambianţă prietenoasă, simplă şi de familie. Îmi place şi ideea pe care  se axează întreaga activitate, lucrurile merg înainte, indiferent de situație. MP  e o organizţie flexibilă şi analizează orice propunere, indiferent de realizabilitatea ei. “

Gheorghe Bulalauri

“De fapt MediaPoint ,după părerea mea, e un proiect perfect pentru cei ce doresc să-şi dezvolte ambitiile, să facă cunoştinţă cu multe persoane noi şi interesante, ce au aceleaşi convingeri. Totuşi, faptul că avem în mare parte aceleaşi idei despre inovaţiile sociale şi dezvoltarea Moldovei nu ne face identici. Sîntem foarte diferiţi şi aceasta ne permite să cunoştem o multitudine de lucruri neauzite pînă atunci, însă foarte interesante.

Pînă la etapa actuală, membrii MediaPoint au depus eforturi enorme pentru a creea senzaţia de unitate, de familie . Am trecut peste obstacole şi sunt ferm convins că şi pe viitor vom face faţă greutăţilor ce ne pot ieşi în cale. Ca şi într-o adevărată familie, membrii MP se susţin reciproc.

Din ziua în care m-am implicat în activităţile MediaPoint, am căpătat mai multă siguranţă. Știu că nu sînt singur şi că noi toţi dorim să facem ceva esenţial pentru cei ce ne înconjoară, pentru societate. Evenimentele care se petrec la moment în MediaPoint sunt temelia, pilonul durabilităţii şi sustenabilităţii.”

“Vieţile noastre se încheie în ziua cînd rămînem indiferenţi faţă de ceea ce ne înconjoară . “

Viorel Rodideal

“MediaPoint dezvoltă o comunitate globală de oameni şi idei care promovează inovaţia socială prin intermediul New Media. Această misiune reprezintă organizaţia și provocarea mea. La fel de importanţi sunt şi oamenii care lucrează în această direcţie. Ei fac parte din misiune nobilă şi împreună vom reuşi să ne învăţăm a face mai mult.”

Andrei Spînu

“Ca idee, MediaPoint ar trebui să aducă schimbare socială prin intermediul iniţiativelor membrilor săi, drept exemplu iniţiativa: “Nu mai mergeţi la Patria!”.  MP nu se implică în politică, avem numeroase iniţiative sociale, culturale.

MP este o organizaţie cu o structură bine definită, cu membri familiarizaţi şi plini de energie. Nu contează cine vine şi pleacă, important e să dezvoltăm o comunitate globală de oameni și idei. MP se bazează pe activismul persoanelor  responsabile şi  inovative.
MP va continua crearea proiectelor care în mare parte ar aduce schimbarea socială în RM. Lucrurile mari au un început foarte mic, asta ne motivează să credem în noi şi în capacitatea noastră de a crea şi modela lumea prin intermediul new media.
De azi doar înainte !”

Andrei Fornea

1) De unde a apărut ideea creării MP?

Ideea MediaPoint a apărut în urma sesizării unei probleme şi ,în acela îi timp, a unei oportunităţi. Problema constă în incapacitatea produselor NewMedia de a evolua, iar oportunitatea este că prin aceste produse NewMedia se poate produce o schimbare socială.

2) Cum a-şi hotărît să vă implicaţi în activităţile MP şi de ce?

Sunt un activist social de mult timp, nu a fost greu să mă decid. Plus la aceasta, era o perioadă în care încercam să dezvolt un produs NewMedia.

3) Cu ce ai contribuit la dezvoltarea MP ca o comunitate?

Exact nu ştiu, cred că prin aceea ca mi-am asumat anumite responsabilităţi.

4) Ce va motivat să duceţi trainguri/ să organizaţi evenimente pentru MP?

Dorinţa de schimbare socială, interesul faţă de tehnologiile NewMedia şi ,probabil, convingerea că şi în Moldova se pot face lucruri globale.

5)Ce e pentru tine MP?

Pentru mine, MediaPoint este misiunea acestei organizaţii. MediaPoint este o comunitate globală de oameni şi idei care promovează inovaţia socială prin intermediul new media.

În final, vreau să vă mulţumesc vouă, la fiecare, pentru efortul pe care îl depunem în fiecare zi la atingerea acestei misiuni.

Această dezinformare și lipsă de acţiuni concrete, rezultă în excluderea parţială sau totală din viața activă a persoanelor cu dizabilițăti. De data aceasta vreau să vă vorbesc despre absenţa totală a unor “unelte” necesare pentru respectarea principiului egalității în instituţiile publice și private. Cît de des aţi văzut WC-uri pentru oameni cu dizabilități sau ascensoare în clădirile cu cel puțin 2 etaje?
De fiecare dată, trecînd pe lîngă market-ul din fața casei mele îmi imaginez persoane în cărucioare, stînd la începutul scărilor și uitîndu-se la geamul magazinului în care nici de cum nu pot intra fără ca cineva să-i ia în braţe. Cînd intru în WC-ul liceului meu, mă întreb, cum de invalizii, care sînt pe deplin membrii societății și nici de cum pe o altă treaptă socială din cauza dizabilității lor, se pot descurca? Fiecare din noi își are o parte din vină, acceptăm faptul că cei din scaunul cu rotile sau cu alte probleme de sănătate să stea închiși în casă, să nu iasă afară fără supraveghere, pentru că, într-un fel, ne este milă sau ruşine de ei.
Antreprenorii moldoveni se gîndesc mai întîi la profit și apoi la respectarea normelor morale, etice şi sociale. Nu sînt sigură dacă există vreo lege în privinţa construirii unor facilităţi în fața oficiilor, însă dacă aceasta nu există, situaţia este de o 1000 de ori mai gravă. Cum vaţi simţi dacă aţi fi victima unui accident și ați ramîne fără posibilitatea de a merge pe propriile picioare, fără şansa de a călători prin oraş cu troleibuzul sau alt mijloc de transport public? Cum veţi proceda atunci cînd doriţi un iaurt și nu vă puteţi duce la magazin să-l cumpărați?
Sînt multe lucruri la care ar trebui sa atragem atenţia și încă mai multe probleme de rezolvat, cum ramîne însă cu “vechile lacune” ca și aceasta. Continuăm să fim indiferenţi sau acţionăm și schimbăm destinul oamenilor cu dizabilități din Republica Modova?

Una din particularităţile cele mai relevante ale procesului de democratizare a societăţii post-totalitare, rezidă în reafirmarea politicii în viaţa cotidiană, în redescoperirea ei de către cetăţeanul de rînd. Procesul de schimbare care are loc în societate, se loveşte de nenumărate contradicţii generatoare de multiple probleme.

Este nevoie de a efectua nişte analize a cauzelor care au determinat momentele de incertitudine şi controversele cu care se ciocneşte societatea noastră şi  eventual, găsirea unor remedii de depăşire a acestora.

În Republica Moldova imediat după 1991, s-a instaurat un regim politic democratic. Dar el este departe încă de caracteristicile unei democraţii consolidate.

În locul unei societăţi moderne, libere şi dezvoltate, noi „construim o societate de supravieţuire, cu un sistem politic de vitrină”, care în principiu posedă toate instituţiile unui regim democratic, dar nu le foloseşte decît minimal iar uneori deloc.

Reorganizarea sistemului politic cu scopul democratizării societăţii, crearea statului de drept şi a societăţii civile, putem considera ca un progres pentru societatea noastră. Pe alocuri această reorganizare a devenit o realitate, undeva însă, a rămas doar o iluzie.

Refuzul de la sistemul administrativ de comandă, declararea libertăţilor politice, libertatea presei, crearea sistemului multipartidist, renaşterea religiei, inclusiv renaşterea naţională au contribuit şi la conturarea unei culturi politice democratice. Însă, suma de informaţie cu care ne alimentăm zilnic este insuficientă şi nu permite de a ne crea o imagine completă şi obiectivă despre viaţă în general, cît şi despre sistemul politic în special, precum şi despre cultura politică care este o parte componentă  a acestuia.

Desfăşurarea procesului de reformare început în republică, a demonstrat oamenilor că ei pot să se bizuie doar  pe puterile lor proprii în rezolvarea problemelor, fiindcă instituţiile politice sunt eficiente doar pentru elita politică moldovenească care nu întreprinde aproape nimic în folosul societăţii, activînd doar pentru interesele personale.

Am uneori impresia, că societatea noastră se confruntă cu un fenomen numit cultura politică “de spectacol”, care nu este decât o simulare, o parodie care caracterizează sistemul politic moldovenesc. Este reprezentarea înşelătoare a democraţiei, cultura de participare fiind mai mult artificială de cît reală. Individul se crede liber, activ, influent. Se crede un actor al sistemului politic, când în realitate nu este decât un spectator, amăgit de “jocul politicii”, pe fundalul micilor ecrane şi după draperiile cabinelor de vot.” Astfel, cultura de spectacol vine să înlocuiască în mod înşelător cultura de participare, iar spectacolul politic înlocuieşte democraţia, fiind readusă la ordinea zilei problema înstrăinării politice a omului chiar şi în societăţile democratice.

Renaşterea naţională a fost un proces favorabil pentru dezvoltarea relaţiilor politice în Republica Moldova. Conceptul de naţionalism nu trebuie să ne trezească emoţii negative. Anume despre un  asemenea concept al „naţionalismului” ne vorbeşte A. Miller în articolul „Naţionalism ca element al dezvoltării”. Autorul susţine: „în faza incipientă naţionalismul era practic unicul mijloc de mobilizare specifică a maselor”. Anume mişcările de renaştere naţională, care aveau şi orientare democratică, alcătuiau poate unicul element politic, ce au dat impulsuri esenţiale demonopolizării economiei şi altor sfere ale vieţii sociale şi în ultimă instanţă au favorizat lichidarea regimului totalitar.

Societatea moldovenească contemporană, conform opiniei majorităţii analiştilor străini şi autohtoni, se caracterizează printr-o cultură politică fragmentară şi conflictuală  în ce priveşte modalităţile de exprimare şi funcţionare a ei. Specificul acestei culturi politice îl constituie starea de sciziune, lipsa unui acord între purtătorii diferitelor subculturi în ce priveşte valorile fundamentale, idealurile şi obiectivele urmărite, structura şi regimul politic existent în societate. De asemenea, în cadrul sistemului politic moldovenesc se observă o izolare socială, lipsa încrederii între diferite grupuri şi categorii sociale, între elite şi mase, care reflectă diverse stări evidente de conflict şi de mari tensiuni sociale care generează instabilitatea politică în societate.

Fragilitatea societăţii civile, născută pe fragmentarea excesivă a culturii politice şi prejudecăţile trecutului, continuă să fie o caracteristică definitorie a societăţii în tranziţie. Întrucît, majoritatea indivizilor din societatea noastră au rămas ancoraţi în limitele unei culturi politice de indiferenţă, ei au o viziune minimală asupra orizontului public şi politic, mai exact asupra posibilităţilor de cooperare şi de angajare civică.

O paralizie al societăţii noastre sunt neadevărurile care stau la originea incompetenţei politice a guvernanţilor din Republica Moldova. Ignorarea constantă a adevărului, scoaterea lui în afara spaţiului public constituie un defect serios al culturii politice. Immanuel Kant susţinea că „puterea exterioară care îl lipseşte pe om de libertatea de a-şi comunica gîndurile în public, îl lipseşte în acelaşi timp de libertatea de a gîndi”. Motivul „tăcerii” moldovenilor este anume subdezvoltarea culturii politice şi comunicative, caracteristică multor societăţi post-totalitare.

O altă limită a culturii politice şi a societăţii civile este dată de faptul că o mare parte a populaţiei nu este conştientă de drepturile, libertăţile şi obligaţiile politice şi nu are o cunoaştere elementară a datelor constituţionale fundamentale.

Pînă acum, în societate persistă ideea precum că oamenii simpli nu pricep în politică şi că toate chestiunile urmează să fie rezolvate de către cei din vîrful piramidei  puterii. Această atitudine pasivă exclude în principiu rezistenţa necondiţionată în faţa oricărui arbitrar politic şi anulează aproape orice orizont de anticipaţii pozitive, stimulînd astfel apatia politică.

Lipsa unei înalte culturi politice periclitează optimizarea deciziilor politice şi explică spasmul sistemului politic din ţara noastră, iar tergiversarea stabilirii unei reţele instituţionale pentru implementarea legislaţiei noi, precum şi lipsa unor mecanisme funcţionale de combatere a crizei completează şirul unor aspecte ce reflectă incapacitatea elitei politice.

Cultura politică a unei societăţi trebuie evaluată nu după conţinutul ideologiei, ci după performanţele practicii politice mai ales, după volumul de bine, de dreptate, de bunăstare, de fericire, de adevăr aduse oamenilor de un sistem politic concret. Elementele culturii politice participă direct sau indirect într-o reţea de circuite ce compun practica politică globală. Un element dispersat al culturii politice, chiar dacă are o calitate individuală perfectă, el va fi lipsit de valoare dacă acţiunea politică ce-l integrează nu va produce roadele dorite de către societate. Din acest punct de vedere cultura politică a unei societăţi are elemente pasive (“moarte”) şi active, elemente latente şi manifeste, elemente “parazitare” (pseudo-valori”) şi elemente funcţionale, elemente lucrative şi inhibitive, elemente propulsorii şi frenatoare.

Experienţa americană de constituire a culturii politice democratice a demonstrat că aceasta este o cale istorică lungă şi că e imposibil de a crea o naţiune, mai întîi de toate bogată economic şi apoi instruită în domeniul social-politic, cum se pare, gîndesc mulţi din guvernanţii moldoveni. Dezvoltarea spirituală a întregului popor şi bunăstarea materială trebuie să meargă într-un pas. Altfel spus, reforma economico-socială şi construcţia instituţională din Republica Moldova trebuie să se desfăşoare simultan cu transformări în interiorul sistemului politic moldovenesc, care – în timp – ar putea privilegia valorile democraţiei liberale.

Începutul culturii politice în Republica Moldova este strîns legat şi de procesul de demonopolizare a mediilor audiovizuale şi de apariţie a unor medii independente faţă de putere. În principiu, unii cercetători consideră, că televiziunea de stat se face vinovată de trei lucruri:dezinformarea propriu-zisă, manipularea discretă şi efectul anesteziant, care îi face pe oameni pînă în prezent să trăiască în minciună.

Procesul de educaţie, care are o legătură directă cu cultura politică, reprezintă unul dintre cele mai importante fundamente ale democraţiei. Cultura politică democrată presupune un nivel ridicat de educaţie, informaţie, competenţă, fără de care este imposibil participarea complexă pe care o presupune viaţa politică a unui regim democrat.

Fiecare clasă politică din Republica Moldova,trebuie să se legitimeze printr-o anumită formulă politică. Condiţiile actuale drastice ale vieţii economice şi sociale a ţării noastre dictează necesitatea elaborării, aprobării şi promovării unei formule politice, concept considerat de noi ca o strategie a tranziţiei democratice. Această formulă în literatura de specialitate este denumită în mod diferit: doctrină economico-politică, concept nou de dezvoltare, idee naţională, ideologie naţională sau de stat, model sau curs de dezvoltare a societăţii.

Politică moldovenească are nevoie cu stringenţă de actualizarea termenului de „idee naţională”, înţelegînd prin aceasta un sistem coerent de  idei, principii şi orientări valorice recunoscute de stat şi susţinute de către cetăţeni în activitatea social-politică, economică şi spirituală.

Fiind o formulă a raţionalizării vieţii sociale, ideea naţională, bine conturată şi închegată, poate servi pentru întreaga societate şi pentru individ ca fundament solid în activitatea lor. În acelaşi timp, ideea naţională serveşte statului pentru a determina priorităţile dezvoltării societăţii şi a soluţiona problemele ce afectează interesele fundamentale ale persoanei şi comuniunilor de oameni la care acesta aparţine, pentru a percepe logica derulării proceselor social-economice şi politice actuale şi a celor de viitor. În acest context, e acceptabilă opinia cercetătorilor care susţin că ceea ce ar consolida poporul, i-ar insufla siguranţă şi optimism, ar putea fi ideea comunităţii intereselor tuturor cetăţenilor ţării, indiferent de apartenenţa lor naţională şi socială, iar interesul comun constă în ieşirea din criză, în afirmarea unui trai decent, în renaşterea şi propăşirea societăţii post-totalitare. Printre priorităţile naţionale trebuie să figureze şi ideea reîntregirii ţării, coeziunii şi solidarităţii sociale.

Această situaţie constituie o dovadă ce demonstrează necesitatea conştientizării conţinutului şi existenţei culturii politice a unei societăţi, atît din punct de vedere ştiinţific, cît din cel al practicii social-politice. Nu se poate obţine succes în procesul transformărilor politice şi economice, fără a cunoaşte tendinţele şi aspiraţiile poporului. Altfel spus, principalul element de care depinde caracterul procesului de tranziţie şi transformare în ţara noastră, după opinia noastră fundamentată ştiinţific, îl constituie factorul socio-cultural.

Există însă o dilemă legată de cultura politică. Ea fiind considerată parte a culturii de ansamblu a societăţii, a fost şi va rămâne o variabilă dependentă de progresul general al comunităţilor umane; este supusă transformărilor, implicit dezvoltării şi modernizării. Într-un astfel de proces istori,c ea şi-a demonstrat rolul ambivalent: cultura politică, dezvoltându-se, pe de o parte favorizează creşterea gradului de liberate umană iar, pe de altă parte, limitează libertatea oamenilor. Cultura politică măreşte libertatea pentru că permite elaborarea unor opţiuni mai temeinic fundamentate, permite alegerea în cadrul unei oferte raţionale de variante acceptabile, favorizează participarea la viaţa politică prin prisma anticipării efectelor pe termen lung. Totodată, cultura politică eliberează cetăţeanul de efortul de a reinventa mereu mecanismele participării la viaţa politică, de a realiza controlului asupra activităţii organelor de decizie,  de a contesta unele acte politice. Acestea pot fi asigurate prin învăţare socială, prin socializare politică generând timp liber necesar pentru explorări şi creaţie. În acelaşi timp, dezvoltarea culturii limitează libertatea cetăţeanului pentru că oamenii nu sunt liberi să facă tot ce vor. Legile, actele normative, ca invenţii ale culturii juridice, îi împiedică pe cetăţeni să se angajeze în anumite feluri de activităţi şi le impun să acţioneze într-un anumit fel sau la anumite standarde.

Analiza tematicii culturii politice poate reprezenta o diagnosticare a comunităţii respective în ce priveşte palierul de democraţie atins, dar şi a nivelului ei de dezvoltare. Problematica culturii politice în societatea noastră, după opinia mea, este studiată insuficient, ceea ce ne face să presupunem că nu se conştientizează, încă, faptul că făurirea unei democraţii veritabile şi a unui sistem politic integru şi funcţionabil, se face îndeosebi prin cultura politică.

Prăbuşirea pe plan mondial a societăţilor totalitare, a avut un impact direct şi asupra spaţiului geopolitic ocupat de Republica Moldova.

Ne considerăm  o entitate politică tînără care a păşit alături de celelalte state ex-comuniste din centrul şi estul Europei pe tărîmul necunoscut al democraţiei. Specificul procesului de tranziţie moldovenesc rezidă în tărăgănarea implementării deciziilor politice. Această amînare, în ultimă instanţă este determinată de lipsa voinţei politice univoce privitor la vectorii orientării strategice ai statului nostru.

Susţinem teza că organele reprezentative ale ţării noastre nu sunt pregătite nici profesional, nici psihologic pentru o activitate reformatoare.

Un remediu, în acest sens, este accederea în cadrul organelor de conducere, a cadrelor politice noi, tinere şi profesioniste, în baza unei competiţii loiale, care, pe lîngă calităţi ca: voinţă, tărie de caracter, spirit de iniţiativă, creativitate, perseverenţă, responsabilitate – să dispună neapărat şi de spiritul de patriotism, a cărui lipsă se simte în societatea moldovenească.

Cultura politică este inseparabilă unei societăţi ce pretinde a fi un stat democrat şi de drept, or, aceasta constituie o condiţie vitală pentru schimbările esenţial calitative în derulare a societăţilor din centrul şi estul Europei, în particular a Republicii  Moldova.

În pofida tuturor criticilor aduse culturii politice moldoveneşti, suntem tentaţi să insistăm asupra recunoaşterii faptului că cultura politică poate servi ca „locomotivă” ce va propulsa societatea moldovenească în vederea depăşirii tuturor crizelor cu care ne confruntăm astăzi.

Ne încărcăm cu energie socială în momentul în care petrecem un timp calitativ într-un mediu în care comunicăm intens cu alte persoane.  Pentru ca să avem o cale cât mai scurtă pentru a ne satisface această necesitate, avem un cerc de prieteni, cunoscuţi, sau facem parte din cluburi, organizaţii care unesc membri cu aceleaşi interese, cel puţin tangenţial, comune.

S-ar părea dintr-o parte că doar persoanele extroverte au nevoie să-şi satisfacă necesităţile sociale, lucru care este total neadevarat. Noi TOŢI avem nevoie de comunicare într-o măsură mai mică sau mai mare! Vrem să ne împărtăşim impresiile, să ne punem la curent cu noutăţile din viaţa noastră, să vorbim nimicuri, fie subiecte foarte importante, dar să fie din plăcere şi nu pentru că e la lucru şi trebuie. Atât persoanele extroverte cât şi cele introverte au nevoie de energie socială cât şi de a fi singuri, cu sine însuşi, fiecare îşi găseşte proporţia potrivită pentru echilibrul intern.

Important e că atunci când suntem acaparaţi de multe alte probleme şi lucru este nu uităm de reţelele noastre sociale, şi aici nu mă refer la reţele online, Facebook şi Odnoklassniki, ci relaţiile reale, contactul uman care nu poate fi din fericire (sau din păcate pentru unii) înlocuit nici prin Skype, nici telefon, nici chat.

Cei din jurul nostru sunt vii, nu trebuiesc uitaţi, relaţiile trebuie întreţinute pentru că atunci când se termină proiectul nostru solicitant de la lucru, sau teza, primul lucru pe care vom dori să-l facem este probabil să împărtăşim cu cineva bucuria (sau dezamăgirea noastră) dar alături poate deja să nu mai fie nimeni, pentru că nu am putut fi alături de ei.

Energia socială nu poate fi primita la cerere, majoritatea din noi puteam sa mâncăm când ne este foame, să dormim când ne e somn, să ne satisfacem şi alte necesităţi de la baza piramidei lui Maslow, însă când vine vorba de a ne satisface nevoia de apartenenţă, intimitate, de comunicare, lucrurile se complică. Asupra relaţiilor se lucrează o viaţă întreagă pentru ca să ne creăm o reţea socială şi apoi ca să o menţinem, pentru că de cele mai multe ori, alte valori îşi pierd din sclipiri în momentul în care în jur nu sunt oamenii care am dori să fie şi nu avem acele relaţii cu ei pe care le-am vrea.

Putem desigur să punem la îndoială locul pe care îl ocupă în priorităţile noastre necesitatea de comunicare, dar nu putem să negăm modul nostru de a exista, cel de fiinţe sociale.

Autor: Mariana Ciobanu

Perioada: 13 noiembrie 2009, începînd cu ora 11:00 timp de 1,5 ore.
Locaţia: str. Vlaicu Pîrcălab nr. 52, Universitatea Liberă Internaţională (ULIM), etajul 4, Aula Magnifica.
Participanţi: Sunt invitaţi toţi cei interesaţi. Intrarea gratis.
Limba: Lecţia va fi în limba Engleză, prezentarea MediaPoint în română

De asemenea, la această lecţie veţi afla mai multe despre MediaPoint www.MediaPoint.md

Tony Bowden este un web-activist localizat în Estonia, care reprezintă MySociety (http://www.mysociety.org/), organizaţie care dezvoltă şi menţine unele dintre cele mai importante site-uri din Marea Britanie de monitorizare a activităţii guvernului şi de mărire a activismului civic. Tony este un trainer apreciat internaţional. El a instruit ONG-uri din noile state membre ale Uniunii Europene în utilizarea tehnologiilor web pentru creşterea transparenţei şi în acţiunile anti-corupţie.

MEDIAPOINT
In collaboration with ULIM organizes:
Lection-discussion with Tony Bowden, expert from Great Britain regarding
SOCIAL/NEW MEDIA AND DEMOCRACY PROMOTION

Time: 13 November 2009, starting at 11:00 for 1,5 hours.
Place: str. Vlaicu Pîrcălab nr. 52, Free International University of Moldova (ULIM), 4 floor, Aula Magnifica.
Participants: All interested people are invited. Free entrance.
Language: Lection in English, MediaPoint presentation in Romanian

Also, at this lection you will find out more about MediaPoint www.MediaPoint.md

Tony Bowden is a web activist based in Estonia, from the British organization MySociety (http://www.mysociety.org/), an organization that runs some of the UK’s leading sites that monitor government activities and increase local civic activism. Tony is a highly rated international trainer. He trained NGOs from the EU’s new member states to make better use of web tools in their transparency and anti-corruption work.

A venit timpul pentru New Media, care implică utilizarea mai amplă a tehnologiilor informaţionale, crearea participativă a conţinutului, accesul sporit al persoanelor, nu doar la consumul, ci şi la producerea ştirilor. New Media vine ca o alternativă la mass-media mainstream şi este un trend la nivel global care a atins şi Moldova.

Deja sunt produse de succes în acest domeniu la nivel de Moldova. Iniţial s-au dezvoltat bloggerii, care au creat Blogosphera şi Blogovăţul, după aia au apărut televiziunile online, iniţiate de cetăţeni activi ca Privesc.EU, PublicTV.md, sau Curaj.TV. De asemenea, s-au dezvoltat agenţii de ştiri online, comunităţi online. Fiecare are cont pe Facebook. Energia aceasta va fi focalizată şi transformată în impact social de MediaPoint.