Membrii MP, îmbinînd utilul cu plăcutul!
Sîmbată, 21 august, gaşca MP-trainers s-a adunat pentru un team-building instructiv, dar şi distractiv, nu într-o aulă universitară ca de obicei, ci în parc!
Dimineaţa, în parcul împânzit cu alaiuri de nuntă, jumătate la umbră, jumătate la soare, membrii prezenţi s-au aşezat cuminţi în jurul Nataliei Bortă, ghidul instructiv din acea zi. Natalia a făcut naveta anume pentru a ne vorbi despre prevenirea HIV SIDA în rîndul tinerilor, problematică despre care a fost informată temeinic în decursul unei tabere de vară. Deşi nu se încadrează în specificul tematicilor organizaţionale, seminarul despre HIV/SIDA a fost un prilej de a revizui cunoştinţele noastre asupra subiectului într-un mod foarte interesant. Jocurile şi activităţile propuse de Natalia ne-au făcut să râdem cu poftă, dar totodată să experimentăm roluri de personaje care trăiesc alături de noi, în viaţa reală şi care sunt acceptaţi şi integraţi cu mare greu.
MP Training of trainers – un nou şir de traininguri
Arşiţa verii nu este un impediment pentru cei care doresc să atingă o nouă treaptă în dezvoltarea lor personală. Membrii MediaPoint continuă să parcurgă alte etape de instruire necesare pentru consolidarea unui nucleu intern de viitori traineri. Pe lîngă sesiunile de instruire cu traineri experimentaţi, apar şi primele iniţiative din partea membrilor MP Trainers de a încerca acest rol nou pentru ei.
Training cu Nicu Apostu (I)
Nicolae Apostu, a fost cel care a acceptat cu multă receptivitate invitaţia de a ţine a doua sesiune de instruire pentru echipa MP Trainers. Astfel, în dimineaţa sîmbetei de 10 iunie, 2010 în Aula Magnifică a ULIM-ului, Nicu Apostu ne-a vorbit despre Tehnici de structurare şi organizare a unui training.
Dacă trainerul anterior, Eugen Gîrlă, ne îndemna să evităm impunerea atitudinii proprii, Nicu nu ne-a vorbit despre aceasta. El chiar a fost un exemplu viu de dezinvoltură şi echidistanţă în prezentarea informaţiei! Calm şi hotărît, Nicu a ştiut cu iscusinţă să utilizeze curba atenţiei pe care ne-a prezentat-o, intrigîndu-ne cu întrebări, precum: „Este sau nu trainingul un element strategic?” „De ce anume „training” şi nu altă modalitate de învăţare?”. În acest fel, am fost interesaţi să descoperim cum învaţă adulţii şi prin urmare, să cunoaştem cum putem pregăti un training eficient, în funcţie de obiectivele trasate şi urmînd nişte modele deja consacrate (The experimental learning cycle, IDS Model Flowchart etc.). Nu au lipsit nici momentele amuzante – legatul şireturilor poate fi o treabă serioasă dacă în acelaşi timp, gîndeşti cărui tip de persoană: auditivă, vizuală sau kinestetică explici.
La finalul sesiunilor, participanţilor li s-a propus, în scopul verificării cunoştintelor acumulate, un session outline, care de altfel, a încins discuţii contradictorii. Pe tot parcursul traning-ului participanţii au aflat şi au experimentat paşii construcţiei unui traning de succes. Unul dintre cei mai intriganţi paşi s-a dovedit a fi ultimul, şi anume ”evaluarea participanţilor unui traning”. La acest capitol, Nicu Apostu a apelat la o metodă ingenioasă de evaluare a calităţii traningului, modalitatea de apreciere fiind clasificată în trei subdiviziuni:’ ‘Stop. Continuă. Imbunătăţeste”.
Nicu ne-a reamintit că ”un traning este constituit din 70 % pregătire, 20% livrare şi doar 10 % evaluare ». Anume detaliile tehnice, pe care le omitem adeseori cînd ne pregătim de un training constituie baza aisbergului eforturilor noastre.
Îi suntem recunoscători lui Nicu Apostu pentru timpul acordat şi pentru relevarea unor momente cu adevărat strategice în pregătirea şi structurarea unui training.
Membrii echipei MPTrainers experimentează (II)
Viorel Rodideal – New Media Tools.
După 10 zile de training în Cehia, Viorel Rodideal (FP Soluţii), din dorinţa de a partaja experienţele acumulate, a manifestat curaj, încercînd pentru prima dată postura de trainer.
Astfel, joi, 22 iulie 2010, în una din sălile ULIM-ului, care a reuşit din fericire să păstreze un pic de răcoare, membrii MediaPoint au aflat cum un ONG poate folosi mijloacele New Media în scopul eficientizării activităţii organizaţiei din care fac parte. Într-o atmosferă atît de amicală, încercarea lui Viorel nu putea fi decît una reuşită.
Pe tot pacursul celor aproape 2 ore jumătate, Viorel a răspuns cu multă răbdare la puzderia de întrebări, care aveau ca laitmotiv: Pentru ce aceasta? Cum se face aceasta? Şi eu vreau să utilizez, îmi dai un exemplu? Toate în interconexiune cu descrierea instrumentelor legate de Social Media, printre care http://addthis.com/, http://www.google.com/analytics/, http://twitterfeed.com/, http://www.motionbox.com/.
Găselniţele lui Viorel în domeniul New Media, ne-au uimit şi ne-au umplut agenda cu notiţe utile. O nouă perspectivă ne-a fost deschisă în bloggering şi social networks. Ni se ofereau instrumente care să faciliteze agregarea, ordonarea şi stabilirea unor legături logice între feed-uri. Spre a diminua din entropia informaţiei virtuale, Viorel ne-a spus că putem folosi http://pipes.yahoo.com/, o inovaţie care ne-a amuzat şi ne-a impresionat totodată prin diversitatea de funcţii pe care le realizează. De asemenea, ca să nu ne rătăcim (la propriu şi la figurat), Viorel ne-a familiarizat cu utilizarea hărţilor online. Ne-a captat atenţia http://www.ushahidi.com/, website-ul care a salvat mulţi jurnalişti pe timp de criză în Kenia, prin marcarea pe hartă a incidentelor violente şi a locurilor de risc. Am râs, constatînd că avem nevoie stringentă de un website de genul http://www.fixmystreet.com/ – poate astfel mai scăpăm de gropile din Chişinău!
Suflînd imaginar peste păpădia din prezentarea lui Viorel, ne-am imaginat cum ar fi lumea dacă noile instrumente virtuale, ar fi folosite cu scop social. Evident, una mai bună, nu?!
Vlad Şerbu – Utilizarea Twitter-ului.
Săptămîna trecută, 5 august, în altă zi caniculară de joi, Vlad Şerbu, (membru MediaPoint, iar în prezent, content manager la Jurnal TV), a experimentat şi el ce înseamnă să fii trainer.
- „Puteam să caut şi acasă cum să utilizez Twitter, însă e mult mai interesant cînd îţi vorbeşte despre aceasta un „om viu”, nu un computer„ – spune un membru MediaPoint în timp ce îl aşteptăm pe Vlad.
Un pic sceptici faţă de utilitatea Twitter-ului, însă încet-încet ne lăsăm intrigaţi de cuvintele lui Vlad. Twitter, „killer-ul de bloguri”, cum i-a zis Vlad, chiar dacă se aseamănă tot mai mult cu Facebook, i-a motivat deja pe mulţi să se mute în spaţiul său pentru a comunica rapid şi de oriunde. „Ca să înţelegi ce înseamnă Twitter trebuie să îl utilizezi”, ne mai spune Vlad, „iar utilizîndu-l, fii tu însuţi, nu încerca să te dai drept ceea ce nu eşti”. Spre fericirea mea, încep să înţeleg că nu voi fi asaltată cu informaţii tehnice exhaustive. Vlad ne împărtăşeşte din experienţa sa de utilizator Twitter, nu înainte de a ne arăta cum să îţi creezi un cont şi alte date necesare unui utilizator pregătit să pornească în cursa de viteză, care am descoperit că o reprezintă Twitter.
În continuare, se iscă o discuţie despre cum este mai bine – să fii urmărit pe Twitter sau să urmăreşti. Părerile sunt controversate şi experienţele la fel. Decid să experimentez, pentru a avea propria opinie. Nicu Calcea, twitter-ist cu experienţă (membru MediaPoint), se implică lejer în discuţie, împărtăşindu-ne faptul că nu este obligatoriu să fii activ în fiecare zi, îţi poţi menţine follow-erii chiar dacă dispari pentru un timp. Contează comunitatea şi scopurile aflării tale pe Twitter!
La final, îi mulţumim lui Vlad Şerbu că ne-a instigat să descoperim Twitter la alt nivel. Ieşind din ULIM, care pare primitoare chiar şi pustie, suntem mulţumiţi de „doza” indispensabilă de socializare pe care am luat-o şi avem certitudinea că fiecare clipă petrecută în gaşca MediaPoint ne face să avem vise mai largi, care pot fi implementate doar prin crearea unei comunităţi globale de oameni şi idei.
Autor: Cristina Brînză
Despre noi-oamenii…
De cînd MediaPoint a anunţat ideea organizării unui Marş al Binefacerii, un cuvînt mi s-a strecurat fulgerător în timpane, pe buze, pînă la fibrele sufletului şi abia apoi, spre canalele cerebrale. Cuvîntul cu pricina este „Binefacere”.
M-am oprit din agitaţia de a pune Like-uri şi îmi trecu prin cap – dar oare cunoaştem cu adevărat ce înseamnă să realizezi un act de binefacere? Prin noile mijloace New Media este foarte simplu să diseminezi un mesaj. Însă oare are destulă sensibilitate omul contemporan să fie pătruns de un îndemn online, care brusc tulbură liniştea sa de internaut şi îl cheamă la acţiune dincolo de monitorul său inert?
Sînt optimistă şi cred că da… Aceasta însă dacă se va opri din cursa contra cronometru cu Timpul, tratîndu-i pe cei de alături ca părţi ale propriei fiinţe.
Prin unghiul din care privesc eu, binefacere nu este sinonim cu a arunca cîţiva lei unui cerşetor, în timp ce în gînd îl înjuri pentru că îţi îngustează cărarea pe care treci. Nu înseamnă nici reacţionarea la un îndemn, pentru că astfel îţi dezamăgeşti prietenii, superiorii sau pierzi şansa de a mai fi Super Erou.